În simplitatea mea, doar român. Cristian Igescu

AVEM NEVOIE DE COMUNITATE.
Sfidele cărora va trebui să faca faţă A.R. sunt complexe, dar cea mai importantă cred , că este aceea de a rezista timpului,  de a fi percepută, ca o organizaţie serioasă, cu aderenţi , care cu adevărat  este implicată în organizarea comunităţilor româneşti, cu un program  şi obiective concrete care să răspundă problematicilor şi necesităţilor acestora.

Atât de discutată şi dorită integrare a românilor în Italia şi nu numai,  trebuie făcută împreună cu păstrarea identităţii noastre naţionale, pentru că numai aşa vom putea vorbi de integrare.  Fără păstrarea identităţii noastre, vom asista la o asimilare , care nu va produce nimic bun nici pentru societatea italiană şi nici pentru noi ca neam. Eu inţeleg pe cei pe care datorită unei experienţe mai puţin plăcute, odată imigraţi în Italia, nu au un trecut  de care să-şi amintească cu plăcere, drept care pentru ei nu există decât un individualism  total, distrugător, al competiţiei fără limite, în care nu există decât prezentul şi viitorul, în vederea unei ascensiuni fulminante,  atât sociale cât şi materiale. Cei pe care, nu-i înteleg sunt mulţi, dintre intelectuali, care de cele mai multe ori sunt inexistenţi , fiind de un individualism pragmatic la nimic folositor ideii de comunitate, iar atunci când o fac,  uită să se facă înţeleşi şi percepuţi ca persoane ce în mod real vor să-şi ajute semenii, şi sunt receptaţi ca unii care nu vor scape nici un prilej pentru a-şi arăta superioritatea,  fără a contribui real la organizarea şi progresul comunităţii . Şi totuşi avem nevoie de comunitate, pentru a nu ne pierde identitatea, pentru a ne ajuta, chiar şi pentru a ne apăra interesele dacă va fi vreodată nevoie. Sunt convins că pâna la urmă vom reuşi să construim o comunitate romanească , structurată şi funcţională, nu va fi uşor, probabil va fi realizată de sutele de mii de românii prezenţi în Italia, oamenii simpli, prin muncă şi sacrificii , dar iubitori de neam şi Dumnezeu.